Gorun

Denumire stiintifica gorun:

Quercus petraea

Denumire stiintifica gorun:

pedunculat, stojar, ters, trajer, tufan

Proprietati terapeutice gorun:

- astringent

- hemostatic

- antidiareic

- dezinfectant.

Mod de preparare gorun:

- ceai de gorun  se prepara din 2 lingurite de coaja maruntita de gorun puse in 250 de ml de apa  acest amestec se va fierbe timp de 10 minute, se strecoara si se consuma 2-3 ceaiuri pe zi

- la 500 de ml de apa se vor pune 4 linguri de coaja amruntita si se vor fierbe timp de un sfert de ora  acesta se poate folosi si la tratamente externe, dupa ce se strecoara.

care se trateaza cu gorun:

boli tratate cu gorun: alopecie, amigdalită, arsuri, ciclu abundent, colici abdominale, degerături, diaree, dureri de dinţi, faringite, hemoragii anale, hemoragii nazale, hemoragii uterine, hemoroizi, hiperhidroză, incontinenţă urinară, infecţii diverse inclusiv intestinale, leucoree, metrite, răni-pudră de plantă direct pe rană, răni purulente-ceai pus compresă pe pansament, stomatite, transpiraţia picioarelor, ulceraţii cronice ale pielii, vaginite.

Gorunul in traditia populara

Coaja de gorun conţine mult tanin şi se folosea foarte mult la tăbăcit. De asemenea la vopsit in negru şi galben in amestec cu sovarf, măr, leşie. Scoarţa se folosea ca leac la rănile invechite, numite in Banat gance. Se fierbea cu frunză de nuc pisată, ori cu frunze de piersic şi se ţineau mainile sau picioarele in zeama aceia.

Cu negreala din gogoşile de frunze se ungea pecinginea. După ce se usca, se spăla cu oţet şi tratamentul se repeta pană la vindecare.

Decoctul scoarţei se ţinea in gură contra durerilor de dinţi. Decoctul ghindei prăjite sau al scoarţei se lua contra diareei.