CRETISOARA (Alchemilla vulgaris)

Descriere: Cunoscuta in limbajul popular si ca brumarie, cretarel, faina-de-in, palasca, pleasca, raturjir, umbra-muntelui, umbrarul-doamnei, cretisoara creste mai ales la margini de paduri si drumuri, povirnisuri si cimpii umede din zone mai inalte si muntoase. Planta are frunze semicirculare, cu 7-9 lobi, o tulpina tare care nu este foarte inalta si flori galbaen-verzui fara stralucire, ce pot fi vazute din aprilie pina in iunie si chiar mai tirziu. De ziua Trupului Domnului (Joia Verde – sarbatoarea a bisericii catolice, n. tr. ) se implestesc in anumte regiuni cornite din ea, pentru a impodobii fruntea Mintuitorului, acasa, in coltul icoanelor. Frunzele crestisoarei stau uneori culcate la sol, iar dimineata se vede in mijlocul lor o picatura de roua, stralucind o perla. La inaltimi de peste 1000 metri gasim o varietate a crestisoarei care are partea inferioara a frunzelor de o stralucire argintie, si care infloreste atit pe teren calcaros, cit si pe cel de roca primara. In timpul infloririi, planta este culeasa in intregime, iar mi tarziu numai frunzele; plantele sunt lasata apoi sa se usuce in pod. Cretisoara este renumita mai ales ca planta de leac pentru femei (in germana se numeste si „Frauenmatnel” = mantou de dama, „Frauenknraut” = planta femeilor sau „Frauenhilf” = ajutorul femeilor). Cretisoara n-ajuta numai in tulburari menstruale, leucoree (poala alba, scurgeri), afectiuni ale organelor pelviene si indispoziii la virsta menopazuei, ci, luata la inceputul puberatatii impreuna cu coada-soricelului, infulenteaza benefic aceasta perioada. Pentru cazurile tinerelor fete carora nu le vine ciclul menstrual in ciuda medicamentelor precise de doctor, cretisoara impreuna cu coada-soricelului (amestecate in parti egale) vor fi cele care vor reglementa aceasta problema. Crestisoara are efect astringent si vindeca foarte rapid, este folosita si ca mijloc diuretic si cardiotonic, in febra pricinuita de leziuni, rani purulente si avcese neglijate. In urma unei extractii dentare este foarte indicat ceaiu de cretisoara. Dupa mai multe clatiri ale gurii, rana se inchide in decursul unei zile. Ceaiul de cretisoara indeparteaza slabiciunile musculare (adinamiile, miopatiile) si articulare si ajuta in anemii. In leziunile postnatale, in relaxarea organelor pelviene ale femeilor care au avut nasteri grele sau in predispozitia spre avroturi (pentru fixarea sarcinii) si fortificarea fibrelor uterine, cretisoara ese de mare folos. Incepind cu luna a treia, astefel de femei ar trebuii sa bea ceai de cretisoara. Este un mijloc de atottamaduitor in toate bolile de femei si ajuta, impreuna cu traista-ciobanului, chiar in histeroptoza (prolaps uterin) si hernii inghinale. In aceste cazuri se consuma in timpul zilei, incetul cu incetul, 4 cesti cu ceai de cretisoara pregatit pe cit se poate din plante proaspat culese. In afara de acestea, se maseaza locurile afectate cu tinctura de traista-ciobanului (a se vede „Moduri de folosire”, la „Traista-ciobanului”), iar in cazurile de polaps uterin se incepe frictionarea extern, din zona vaginului in sus. Aici se folosesc, suplimentar, bai de sezut cu coada-soricelului (sunt necesare 100 grame de plante pentru 1 baie), in total 3 bai pe saptamina, caci apa de baie, reincalzita, mai poate fi utilizata inca de 2 ori. Stramosii nostrii intrebuintau aceste plante atit intern cit si extern, pentru vindecarea ranilor, la epilepsii si hernii. Iata un citat dintr-o carte foarte veche de plante medicinale: „Daca un om a avut o hernie, fie el tinar sau batrin, sa puna sa fiarba un pumn de cretisoara intr-o masura de apa atit cit lasi un ou tare sa fiarba si sa bea fiertura.”In medicina populara actuala, aceasta planta isi ocupa iar locul binemeritat. In special medicul naturist si preotul elvetian Kunzie releva aceasta: „Doua treimi din toate operatiile femeiesti ar devenii de prisos, daca planta asta de leac ar fi fost folosita din timp si vreme mai indelungata; caci ea vindeca toate inflamatiile organelor pelviene, febra, arsura, supuratia purulenta, abcesele si herniile. Orice lauza ar trbui sa bea 8-10 zile din acest ceai; multi copii ar mai avea parte de mama lor si multi vaduvi de sotiile lor, daca ar fi cunoscut acest dar dumnezeiesc. Aplicata extern – zdrobita si facuta compresa – cretisoara vindeca rani, intepaturi, taieturi. Copii care, in ciuda alimentatiei bune, au o musculatura slaba, se intaresc prin uzul continuu al acestui ceai”.Cretisoara care creste la inaltimi mai mari si are partea inferioara a frunzelor argintie se intrebuninteaza mai ales in obezitate: 2-3 cesti zilnic au un efect deosebit de favorabil. Ajuta si la insomnii; si diabetici ar trebui sa bea des din acest ceai. Copiii debili si bolnaviciosi se fortifica vazind cu ochii, daca li se adauga in apa de baie crestisoara. La 1 baie se folosesc cca. 200 grame de ierburi (a se vedea „Bai comprete”).Combinata cu traista-ciobanului, dupa cum este explicat in capitolul „Traista-cobanului”, cretisoara ajuta contra atrofiei musculare si in bolile musculare grele, incurabile. Aceasta planta medicinala extrem de valoroasa se foloseste si in scleroza multipla. „Mi s-a relatat dintr-o zona a tarii ca ceaiul de cretisoara (uz intern – se bea; uz extern – sa fac splari in zona inimii) a adus o ameliorare subustantiala a strarii bolnavului in cazul unor grave afectiuni ale muschiului cardic”.Creatorul nostru, in mila SA nemarginita, a lasat sa creasca pentru fiecare boala cite o planta; n-o sa putem niciodata sa-i multumim indeajuns pentru aceasta.

Mod de folosire: -prepararea ceaiului: Se foloseste 1 lingurita (cu vraf) de plante la 1 litru de apa, se opareste doar, se lasa sa stea putin.-compresa cu plante: Se spala o cantitate corespunzatoare de plante proaspete se zdrobeste pe un fund de lemn cu un sucitor de taietei si se aplica sub forma de compresa.-ados la baie: Pentru 1 baie completa sa iau 200 grame de plane uscate sau citiva pumni de plante proaspete, se lasa intr-o galeata in apa rece peste noapte, se incalzeste totul a doua zi si se toarna lichidul peste apa de baie (a se vedea si „Bai compoete”).

COADA-SORICELULUI (Achillea millefolium)

Descriere: Alte denumri: alunele, braditel, ciuresica, crestatea, crivalnic, garva, iarba-oilor, iarba- stranutatoare, prisnel, rotatele-albe, sorocina. Coada-soricelului este o planta medicinala careia nu putem sa nu-i rezervam un loc in viata noastra. Desi ea constituie sprijinul nostru de baza in unele maladii grave, este considerata in primul rind o planta de leac pentru femei. Nu am cuvinte suficiente ca sa recomand femeilor coada-soricelului. Preotul Kneipp este de parere in scrierile sale: „De multe nenorociri ar fi curatate femeile, daca ar recurge din cind in cind la coada-soricelului!”. Ca este vorba despre o fata tinara care are tendinte spre un ciclu neregulat sau de femeie mai in virsta aflata in plina menopauza sau care a trecut de aceasta perioada, pentru oricare, fie tinara, fie batrina, este importanta sa bea din cind in cind cite o ceasca cu ceai de coada- soricelului. El infulenteaza in toate privintele in mod favorabil organele pelvienel (genitale) ale orcarei femei, asa ca o femeie nu poate face nimic mai bun pentru sanatatea ei decit sa-si culeaga, cu ocazia unei plibari prin padure si cimpie, un buchet proaspat de coada-soricelului. Ea creste in cantitati mari pe cimpii si durmuri inguste de tara, pe la margini de paduri si de lanuri de cereale. Folrile sunt albe sau trandafirii si au in soare un parfum aromatic, acrisor. Florile trebui culese in soare puternic, caci atunci creste continutul in uleiuri volatile si deci forta lecuitoare. „Cunosc o tinara hangita despre care s-a spus deodata ca ar avea cancer la organele pelviene. I s-au prescris raze cu colbalt. Rudele sale au fost instiintate de medici ca boala este incurabila. M-am gindit la preotul Kneipp si la indicatiile sale in legatura cu tuburarile organelor pelvinene si i-am recomandata tinerei femei sa bea atita ceai de coada-soricelului pe zi cit poate sa suporte. Ca mirata am fost cind am primit, nici trei saptamini mai tirziu, prin posta vestea ca se simte excelent si ca incet, dar sigur, a inceput sa-si recapete greutatea normala!”In cazul unei inflamatii a ovarelor se intimpla adesea ca prima baie de sezut cu coada-soricelului sa si alunge durerile, iar inflamatia sa se retraga treptat. La fel de eficiente sunt aceste bai in incontinenta urinara a oamenilor batrini si a copiilor, ca si in leucoree (poala alba, scurgeri). In aceste cazuri trebuie sa se bea suplimentar ceai de coada-soricelului, si anume 2 cesti pe zi. Si la prolaps uterin se fac o perioada mai indelungata de timp bai de sezut cu coada-soricelului, se beau in plus 4 cesti cu ceai de cretisoara pe parcursul intregii zile, inghititura cu ingititura, si se maseaza cu tinctura de trista-ciobanului zona pleviana, pornind de la vagin in sus. Miomurile sunt facute sa dispara cu ajutorul bailor zilnice de sezut cu coada-soricelului continuate o perioada mai lunga de timp, pina ce controlul medicului va constanta retragerea totala. „O tinara de 19 ani nu avea ciclu. Medicul specialist ginecolog i-a prescris pilula. Ciclul tot nu i-a venit, in schimb i s-a marit enorm volumul sinilor. A refuzat sa ia in continuare pilula. Ingrijorata, mama ei a venit la mine. Am sfatuit-o sa-i dea fetei, zilnic, dimineata pe stomacul gol, o ceasca de ceai de coada-soricelului. Dupa patru saptamini, totul a fost in regula si asa a ramas si pina astazi. Imi aminesc si de o alta situatie asemanatoare, care a ajuns insa un caz pentru spitalul de boli nervoase ca urmare a faptului ca nu i-a folosit nici una din doctoriile adminsitrate. Din pacate, pe vremea aceea n-aveam atita experienta in matierie de plante medicinale,”Si in menopauza femeia ar trebui sa recurga hotarit la ceaiul de coada-soricelului. Ar fi curatata de nelinste interioara si de alte stari neplacute. Si baile de sezut cu coada-soricelului au influenta favorabila asupra sanatatii. Baile de picioare cu adaos de coada-soricelului fac bine si in nevritele de la brate si picioare. Coada-soricelului trebuie insa culeasa in ora insorita a amiezii. In cele mai multe cazuti, aceste bai ajuta deja dupa prima data, luind toate durerile „cu mina”.Ceaiul de coada-soricelului este recomandat de Dr. med. Lutze in cazul „congestiei cerebrale instite de dureri de parca ar vrea craniul sa pocneasca, apoi impotriva ametelii, a greturilor, a bolilor de ochi insotite de lacrimari, a durerilor acute de ochi si a hemoragiilor nazare…” O migrena, cauzata de schimbare vremii sau de foehn, este inlaturata de o singura ceasca cu ceai de coada-soricelului, bauta fierbinte si incetul cu incetul; consumindu-se acest ceai in mod regulat, migrena poate sa treaca de tot. Intrucit coada-soricelului este numit in vechile carti despre plante medicinale „leacul tuturor relelor”, ea poate fi folosita acolo unde orice altceva pare a fi de prisos. Ea va alunga din organism prin forta ei depurativa diferite boli care sa instalasera de ani de zile. Totul este sa se faca incercarea. Nu este in general cunoscut faptul ca aceasta planta este o infulenta pozitiva asupra maduvei osoase si ca stimuleaza hematopoeza (formarea singelui). Ea ajuta in afectiunile maduvei osoare, in care orice alt medicament clacheaza si chiar in osteoporoza, daca se fac cure de ceai de coada-soricelului, bai si frectii cu tinctura de coada-soricelului. Aceasta planta medicinala este un mijloc hemostatic bun in oprirea hemoragiilor pulmonare si poate vindeca, impreuna cu radacina de obligeana, cancerul pulmonar. Radacinile de obligeana sunt mestecate pe parcursul zilei, iar din ceaiul de coada-soricelului se bea dimineta se seara cate o ceasca, inghititura cu inghititura. Ceaiul este de un ajutor foarte rapid pentru hemoragiile stomacale, pentru hemoroizii care singereaza puternic, ca si pentru greutatile si arsurile la stomac. In raceli, dureri de spate sau reumatice trebuie baut ceai de coada-soricelului in cantitate mare si cit se poate de fierbinte. Ceaiul stimuleaza si activitatea renala regulata, inlatura inapetenta, balonarile si crampele stomacale, tulburarile hepatice, inflamatiile traiectului stomacal si intesitinal, stimuleaza activitatea intestinala si are astfel grija de scaunul sa fie regulat. Intrucit ajuta si in tulburari circlatorii si spasme vasculate, poate fi recomandat cu mult caldura in anghina pectorala. Mincarimile neplacute din vagin se indeparteaza prin efectuarea unor spalaturi si bai de sezut cu infuzie de coada-soricelului. Pentru tratamentul hemorizilor se poate prepara o alifie deosebit de buna din flori de coada-soricelului (a se vedea „Modul de folosire”).

Mod de folosire: -infuzie: Se opareste 1 lingurita (cu vraf) cu 1 litru de apa si se lasa putin in repaos. -tinctura: Florile de coada-soricelului culese in soare se introduc, fara a le indesa, intr-o sticla pina la git, se toarna desupra rachiu de secara sau fructe de 38-40%; se lasa sa stea 14 zile in soare sau in apropierea masinii de gatit.-alifie de coada-soricelului: Se infierbinta bine 90 de grame de unt nesarat sau de untura de porc, se adauga 15 grame de flori de coada-soricelului proaspete si taiate marunt si 15 grame de frunze de zmeura taiate fin, se lasa sa sfiriie scurt in grasime, se amesteca si se da tiagia deoparte. In ziua urmatoare se incalzeste totul usor, se stoarce printr-o bucata de tifon si se introduce in borcane uscate, pregatite dinainte. A se pastra la frigider!-bai de sezut: A se lasa 100 de grame de coada-soricelului (intreaga planta) peste noapte in apa rece, a se da a doua zi in colcot si a se adauga la apa rece (a se vedea si „Bai de sezut”)

COADA CALULUI (Equisetum arvense)

Descriere: Denumiri populare: barba-ursului, bota-caluluim bradisor, coada-iepei, coada-minzului, nodatica, opinci, paruk-porcului, siruslita. Priavara timpurie, din rizomul care creste adinc ies mai intii tulpinile fructului, colorate maroiu, roditoare si purtatoare de spori. Abia mai tirziu apar frunzele verzi si inalte de pina la 40 de centimetri, care se aseamana cu niste braduti cu forma regulata. Coada- calului se gaseste pe cimpuri, terasamente de cale ferata si povirnisuri. Acea varietate care creste pe pamint argilos este cea mai tamaduitoare. Contine, in functie de locul de amaplasare, 3-16% acid silicic care produce un efect curativ foarte bun. Bineinteles ca se va evita planta de pe ogoarele ingrasate chimic. Coada-calului cu ramurelele foarte fine creste cu precadere in paduri si liziere. Si aceasta varietate are puterea de leac. In medicina populara, aceasta planta medicinala a fost apreciata inca din timpurile indepartate, in special datorita fortei sale hemostatice (care are proprietatea de a opri hemoragia) si a reusitelor in cazul bolilor renale si vezicale grave. Totusi, ea a fost data uitarii in decursul vremurilor. Chiar preotul Kneipp, marele nostru medic naturist popular, a fost acela care a readus coada-calului la importanta sa anterioara. El a declarata drept „unica, de neinlocuit si inapreciabila” in cazul hemoragiilor, al varsaturilor de singe, al afectiunilor vezicale si renale, al pietrei si nisipului. „In o mie de afectiuni”, scrie el, „in rani necrozate, chiar in abcese canceroase sau osteoporoza, coada-calului obtine performante iesite din comun. Ea spala, curata, dizova, arde, indeparteaza tot ce este stricat. Adesea, planta umeda, calda este invelita in cirpe ude si pusa pe locul care trebuie sa vindece.”Preotul elvetian Kunzle afirma ca toti oemenii incepind de la o oarecare virsta ar trebui sa ia zilnic ca bautura permanenta o ceasca de ceai de coada-calului. Atunci toate durerile reumatice, artritice si nevralgice ar disparea, fiecare om ar avea un apus de viata sanatos. Povesteste ca un barbat de 86 de ani a fost eliberat datorita unei bai cu aburi de coada-calului de o durere ingrozitoare provocata de o formare de calcul si ca a mai trait inca multi ani. Preotul elvetian mai spune: „Cele mai putenice hemoragii si varsaturi de singe le va vindeca planta, luata intern sub forma de ceai, in timp scrut, ba chiar aproape pe loc”.In locul racelilor vezicale si al durerilor spastice nu exista un remediu mai bun decat o infuzie de coada-calului ai carei vapori sunt lasati sa actioneze asupra vezici invelindu-se bolnavul 10 minute intr-un halat de baie. Repetind aceasta procedura de cateva ori, se produce o disparitie trepatata a reului. Batrinii care deodata nu mai pot urinca si se zvircolesc de durere, intrucit urina nu iese deloc sau doar picatura cu picatura. Sunt eliberati de chin gratie acestor aburi fierbinti de coada-calului, fara ca medicul sa-i sondeze. In cazul nisipului la rinichi, al calcului renal si vezical (pietre la rinichi si la vezica) se fac bai de sezut fierbinti cu coada-calului, bindu-se in acelasi timp ceai cald de coada-calului in inghitituri mici si tinindu-se urina, pentru a o goli in cele din urma cu presiune. In acest fel, piatra se elimina de cele mai multe ori. In legatura cu aceste indrumari am primit scrisori care nu fac decit sa confirme cele mai de sus: Metoda a dus la eliminarea calcului renal, respectivii oameni se simt mai bine si nu-i mai jeneaza nimic. In situatii in care alte mijloace diuretice nu au avut efect, coada-calului a ajutat, ca de exemplu in retentiile de apa in pericard, in pleura sau in tulburarile renale de dupa scarlatina si alte boli infectioase grele cu dereglari in eliminarea apei. Dupa ce bolnavul a suferit de una din aceste boli, un tratament cu coada-calului este un mijloc excelent atit intern cit si extern pentru a ajuta functionarea normala a rinichilor si a vezicii urinare. O singura baie de sezut cu coada-calului face minuni in inflamatiile bazinetului renal si in pionefrita. Pentru aceasta se foloseste – deci numai ca uz extern – coada-calului cea inalta, care are niste tulpini de grosimea degetului si creste in cimpiile mlastinoase si pasunile alpine si care aduce o usurare in cazut acestor maladii. O doamna din Innsbruck a zacut saptamini si luni intregi la spitalul din Innsbruck cu o grava inflamatie a bazinului renal. Neintrezarind nici un sfirsit al suferintei, mi-a trimis de-acolo un semnal de alarma. Am sfatuit-o sa faca o baie de sezut cu coada-calului. La putine zile a sosit o scrisoare: „Mi-ai salvat viata. Sunt acasa. Baia de sezut cu coada-calului mi-a luat tot raul, dindu-mi forte noi.” Coada-calului cea inalta, cu tulpini groase cit degetul, culeasa de pe cimpii mlastinoase si pasuni alpine are voie sa fie folosita numai pentru bai de sezut. Pentru uz intern, deci prepararea ceaiului, se ia numai planta culeasca de pe ogoare, drumuri de tara si liziere. Dupa o nastere grea se poate intimpla ca la tinerele mame sa apara tulburari de vedere, cauza constind bineinteles in faptul ca la nasterea unui copil rinichii femeii au avut de suferit si ei. Baile de sezut cu coada-calului actioneaza din exterior in sensul provocarii unei irigari sangvine a rinichilor, care trage presiunea rinichilor din ochi, in asa fel incit tulburarile de vedere dispar treptat. Marele medic german dr. Bohn, adept al lui Kneipp, lauda coada-calului si puterile sale: ”Pe de o parte, coada-calului este un mijloc impotriva hemoragiilor, pe de alta – si aceasta in masura cea mai mare – un leac pentru rinichi. Dupa consumul infuziei de coada-calului se elimina cu usurinta si din abundenta o urina inchisa la culoare. In caz de hidropizie este un remediu rapid si eficae.” Cind un alt mijloc diuretic nu-si mai face efectul, se dau deoparte toate aceste ceaiuri de plante si se beau 4-5 zile (in cazuri rebele pina la 6 zile) in sir cite 5-6 cesti cu ceai de coada-calului, dar numai in inghitituri mici, repartizate pe parcursul intregii zile. Practica arata ca in cele mai multe cazuri urina se va elimina. In cazult unor eruptii cutanate (de piele) insotite de mincarimi, chiar daca sunt cu cruste sau cu puroi, ajuta spalaturile si compresele cu infuzie de coada-calului. Spalaturile si baile cu coada-calului sunt de folos in cazul inflamatiilor purulente ale patului unghiilor, in cel al picioarelor cu ulcer varicos, al osteoporozei, al ranilor vechi si care nu se vindeca, al ulceratiilor canceroase, al stratului carnos de la calcii, al fistulelor si pecinginei si al altor eczeme, cit si al lupusului. Se poate aplica si planta oparita, invelita calda in cirpe. Pentru a combate hemoroizii durerosi si nodulii hemoroidali se aplica un terci de plante proaspete, care se face astfel: Se spala coada-calului proaspata si se farimiteaza bine pe un fund de lemn pina se formeaza un terci. In hemoragii nazale continue se pune o compresa cu infuzie racita de coada-calului. Ca mijloc hemostatic, ea ajuta in hemoragiile pulmonare, in metroragii (hemoragii uterine neregulate), in hemoragiile stomacale si ale hemoroizilor. Aici este noevoie, fireste de un ceai concentrat. In mod normal se calculeaza pentru 1 ceasca (1 litru) 1 lingurita cu virf de plante, in cazul hemoroizilor se pun insa 2-3 lingurite cu virf la 1 ceasca. Coada-calului ajuta, combinata cu ventrilica, in combaterea arteriosclerozei si a amneziei prin efectul ei depurativ. Poate fi caracterizata drept mijlocul cel mai bun de prevenire a cancerului. Tinctura de coada-calului este si un remediu deosebit de bun contra picioarelor care transpira (a se vedea „Mod de folosire”). Picioarele spalate si uscate bine sunt frictionate cu aceasta tinctura. In plus, trebuie sa se bea zilnic, dimineata, pe stomacul gol, 1 ora inainte de micul deju, 1 ceasca de ceai de coada-calului. La fel de bine ajuta contra transpiratiei picioarelor si baile de picioare cu coada-calului (a se vedea „Mod de folosire”). Pentru a combate matreata, parul se spala zilnic cu infuzie de coada-calului, dupa care se maseaza cu ulei de masline de calitate. Matreata va disparea foarte curind. Coada-calului amesteca cu sunatoare, oparita si consumata 1-2 cesti pe parcursul zilei, in timp ce seara se maninca hrana solida, ajuta impotriva inconstinetei urinare. Se recomanda ca apa de gargara in amigdalite, inflamatii ale mucoasei bucale, stomatite ulceroase, singerari ale gingiei si gingivite, fistule si polipi in cerul gurii si git. Femeile care au scurgeri ar trebui sa faca bai de sezut cu coada-calului. Nu trebuie uitat ca aceasta planta medicinala este unul din leacurile pulmonare cele mai bune, atit in caz de bronsita cronica, cit si de tuberculoza pulmonara. Prin consumul regulat de ceai se obtine o insanatosire a plaminului tuberculos prin aportul de acid silicic, dar si inalturarea salbiciunii generale existente in descursul bolii pulmonare. Noile rezultate ale cercetarilor indreptatesc, conform botanistului austriac Richard Willfort, sa se presupuna ca prin utilizarea mai indelungata a ceaiului de coada-calului, tumorile malinge sunt stopate in cresterea lor si in cele din urma facute sa dispara. Chiar polipii organelor pelviene sau cei rectali sau inflamatiile bursei sinoviale se combat in acest chip. In plus, se folosesc in anumite cazuri comprese cu aburi de coada-calului si bai de sezut de coada-calului. Aceste comprese cu aburi ajuta si in durerile stomacale spastice, in crizele hepatice (de ficat) si biliare (ale veziculei biliare) si in blocajele dureroase care dauneaza activitatii cardiace prin presiunea lor ascendenta. „La 19 dec 1997 am primit un telefon de prin zona Steier. Era vorba de un fermier de 49 de ani, caruia ii aparuse in talpa o umflatura tare care-i pricinuia dureri mari. Nu mai putea sa calce. In spital a fost tinut citeva zile si trimis iarasi acasa. L-am sfatuit sa-si puna comprese cu aburi de coada-calului care dizolva chiar si tumorile maligne. Va puteti imagina cit am fost de surprinsa cind mi s-a telefonat pe 22 decembrie, deci 3 zile mai tirziu, ca umflatura disparuse complet. Pielea era nitel flasca si moale la pipait, iar umflatura tare nu se mai simtea”.Am putut constata din experineta ca si cele mai grave discopatii dispar foarte rapid cu ajutorul bailor de sezut cu coada-calului, daca nu au luat nastere prin blocarea unui nerv. Radiografiile arata coloane vertebrale uzate din cauza virstei, la care insa nu se vede nici o cauza care sa stirneasca dureri. Presiunea unui rinichi dereglat, care, dupa cum a dovedit-o experineta, actioneaza ascendent, se plaseaza in nervii de la suprafata care merg de-a lungul sirei spinarii si pricinuiesc aceste dureri. Deci nu este vorba de discurile intervertebrale, ci de o presiune exercitata de un rinichi asupra nervilor care sunt deschisi. O baie de sezut cu coada-calului indeparteaza imediat, prin efectul sau in profunzime asupra rinichilor, presiunea lor ascendenta.„O femeie in virsta de 38 de ani se trata de trei ani de dureri de discopatie. In loc sa simta o ameliorare, durerile se accentuasera si femeia a intepenit atit de tare in zona umeri-git, incit dimineata nu se mai putea ridica din pat decit cu ajutorul unei bare pe care sotul ei i-o fixase deplafon deasupra patului. In perioada aceea am tinut o prelegere la Steyr si cu aceasta ocazie am cunoscut-o. Va veti mira desigur aflind ca femeia a scapat, dupa o singura baie de sezut cu coada-calului, de toate durerile si de anchiloza”.Acelasi lucru este valabil in legatura cu discopatia pricinuita de mersul cu tractorul. Miscarile zguduitoare nu vatameaza discurile inrervertebrale, ci rinichii sunt cei dereglati din cauza acestui ritm sacadat. Ia nastere de indata o presiune ascendenta, pe care baile de sezut cu coada-calului o indeparteaza. „O doamna din Elvetia este de citiva ani teapana cu un bat din cauza verterbrei cervicale. Curele anuale la dr. Zeileis din Gallspach au adus o ameliorare pasagera, nici pe departe insa o vindecare. Am cunoscut-o din intimplare. Mi-a promis pe un ton nu foarte convingator ca va face baie de sezut cu coada-calului dupa intoarcerea acasa. Foarte repede a sosit apoi telefonul, plin de bucurie: Dupa 10 minute de baie calda de sezut cu coada-calului a trecut orice anchiloza. Si nici n-a mai revenit vreodata, dupa cum am avut ocazia sa aud dupa multi ani.”Marele neurolog, dr. Wagner-Jauregg, spune in scrierile sale: „Doua treimi din toti bolnavii de nervi nu ar ajunge la sanatorii, daca rinichii lor ar fi sanatosi.” De atunci am putut sa sfatuiesc mai multi oameni nefericiti, care din cauza dereglarilor rinichilor sufereau de depresiuni, manii (idei fixe) si accese de nebunie, sa faca bai de sezut cu coada-calului si sa-i feresc de spital de boli nervoase. Aici trebuie folosit intern, pe linga urzica si coada-soricelului, si ceaiul de coada-calului, dimineata si seara cite o ceasca. In tulburarile renale grave insotite de toate efectele secundare trebuie incredintat pentru baile de sezut coada-calului proaspata; cel mai bine, dupa cum am mai mentionat, cea inalta de pe cimpurile mlastinoase. Pentru 1 baie este necesara o galeata de 5 litri plina cu plante (a se vedea „Modul de folosire” ca si „Bai de sezut”). In timpul baii de sezut, rinichii trebuie sa stea sub apa – durata baii:20 minute! A nu se sterge dupa baie, ci a se intra in halatul de baie si a transpira 1 ora in pat, abia apoi a se imbraca lenjeria de noapte uscata. Reincalzita, baia de sezut mai poate fi folosita de 2 ori.

Mod de folosire: -infuzie: 1 lingurita (cu vraf) de coada-calului la 1 litru de apa – se opareste, se lasa sa stea putin.-compresa cu aburi: 2 miini pline de coada-calului se pun intr-o sita care se agata peste un recipient de apa clocotita. Cind plantele sunt fierbinti si moi, se invelesc intr-o pinza de in si se aplica pe locul suferind. A se impacheta neaparat cald! A se lasa sa actioneaza mai multe ori sau peste noapte. -tinctura: 10 grame de coada-calului se lasa la macerat cu 50 grame de rachiu natural de secara. Se lasa sa stea 14 zile la soare sau alta sura de caldura. Se agita zilnic!-bai de sezut: 100 grame de coada-calului se lasa peste noapte in apa rece, in ziua urmatoare maceratul se infierbinta pina de in clocot si sa adauga la apa de baie. Durata baii – 20 minute. A nu se sterge dupa baie, ci a se intra umed in halatul de baie, a transpira 1 ora in pat. Apa baii trebuie sa acopere rinichii.-compresa cu terci: Coada-calului proaspata este spalata bine si farimitiata pe un fund de lemn pina se formeaza un terci.

CIUBOTICA-CUCULUI (Primula officinalis - P. veris)

Descriere:

Florile galben – aurii ale acestei specii de ciubotica-cucului raspindesc o mireasma placuta, asemanatoare merii si formeaza o umbrela dispusa pe o tulpina inalta de 10-20 de centimetri, care se ridica din centrul unei reozete. Aceasta varietate se mai numeste si aglica, anghelina, calce, cinci-foi, cizma-cucului, talpa-gastei, tita-caprei, tita-oii, urechita -ursului. Ea creste cu precadere pe cimpiile din zonele deluroase si prealpine. Foarte raspindita Primula eliator, cunoscuta tot sub numele de ciubotica-cucului, dar si de aglici, agrisel sau tita-vacii, creste pe mai toate cimpiile, la margini de paduri si sub tufisuri se poarta pe tulpina inalta o umbrela florala de un galben deschis, ce un parfum slab. Forta ei curativa este egala in valoare cu cea a Primulei officinalis, putind fi folosita exact in acelasi fel. O alta subspecie, Primula auricula, cunoscuta sub denumirile de urechea-ursului , ciubotica -cucului, ciubotica-ursului, urechea-soarecelui, urechiuse, este o planta alpina, care se afla sub stricta octrotire a legii, neavind deci voie sa fie culeasa.
„Aflindu-ma intr-o societate, vecinul meu de masa mi-a povestit ca este a Gallspach la cura. Aceasta fusese ultima sa speranta. Intrucit cura se apropia de sfirsit probabil fara nici un rezultat, nu stia ce sa mai faca. In ciuda somniferelor foarte puternice, nu putea dormi. Neurologii din Linz si Viena nu l-au putut elibera de acest calvar: Cind se intindea seara in pat, mort de oboseala, il cuprinde o durere parca i-ar stinge cineva o tigara aprinsa pe partea anterioara a labei piciorului. Din aceasta cauza este fizic si sufleteste la pamint si in pragul disperarii. I-am spus ca stiu un ceai excelent contra insomniei. Dar va avea el oare efect imdediat din pricina administrarii indelungate a unor somnifere dintre cele mai puternice? - A incercat. Am facut cunostinta pe 7 decembrie 1996. Sapte zile mai tarziu am mers in vizita la niste amici de-ai lui care mi-au comunicat inca din usa bucuria ca prietenul nostru comun isi recapatase somnul. In acelasi timp ii disparuse si durerea din laba piciorului. Ceaiul ii ajutase sa-si regaseasca sanatatea in cel mai scurt timp, inlaturind si toate tulburarile nervoase. Medicul care-l trata l-a rugat apoi sa-i dea reteta acestui ceai special contra insomniei:
50 grame de ciubotica-cucului
25 grame de flori de levantica
10 grame de sunatoare
15 grame de con de gamei
5 grame de radacini de odolean.
Se opareste 1 lingurita (cu varf) din acest amestec cu ¼ litru de apa si se lasa sa stea 3 minute. Ceaiul se bea foarte cald, in inghitituri mici, inainte de culcare. Se poate induclii cu putina miere dupa gust.”
Ceaiul ar trebui preferat orcarui somnifer chimic. Acestea din urma distrug sistemul nervos, in timp ce ceaiul inlatura toate tulburarile nervoase.
„Mama mea culegea in fiecare primavara ciubotica-cucului pentru ca stia ce infuenta linsititoare are asupra inimii si a nervilor. Se aduna intraga umbrela florala superioara. Preotul Kneipp a fost un mare adept al acestei flori. Exista o fotografie de-a lui in care poate fi vazut cu ciubotica-cucului in mina. Prin efectul ei depurativ, ciubotica-cucului elimina toate substantele toxice care duc la artrita (guta) si boli reumatice. Preotul Kneipp afirma: <<Cine are predispozitie spre boala articulatiilor sau afectiunilor membrelor (intelege prin aceasta artrita si reumatismul) sa vea zilnic o perioada mai lunga de timp una pina la doua cesti de ceai de ciubotica-cucului. Durerile puternice se vor atenua si cu timpul vor disparea complet”.
Ceaiul de ciubotica-cucului este in plus si un mijloc excelent de intarire a nervilor si de tonifiere a inimii, calmeaza migrena si durerile de cap pe baza nervoasa, are un efect iesit din comun asupra inflamatiei miocardului, a hidropiziei si a tendintei spre apoplexie. O fiertura de radacini, amestecata cu miere, da un ceai pentru rinichi care ajuta la eliminarea calculului vezical (pietrei de vezica).
Se recomanda uramtorul ceai depurativ de primavara:
50 grame de ciubotica-cucului
50 grame de mladite de soc
15 grame de frunze de urzici
15 grame de radacini de papadie.
Se foloseste 1 lingurita (cu varf) din acest amestec la ¼ de apa, plantele se oparesc si se lasa sa stea 3 minute. Se beau in timpul zilei 2 cesti, inghititura cu inghititura; ceaiul se indulceste eventual cu putina miere. (Prin mladite de soc se inteleg mugurii tineri, care tocmai rasar primavara).
Performante foarte bune in afectiunile inimii realizeaza vinul de ciubotica-cucului, pe care ni-l putem prepara singuri primavara. Se umple o stical de 2 litri cu flori proaspete de ciubotica-cucului (umbelele florale intregi), fara a se indesa, iar deasupra se toarna vin alb natural, curat. Florile trebuie sa fie acoperite. Sticla se lasa, astupata usor cu un dop de pluta, sa stea 14 zile in soare. In afectiunile cardiace se ia din cind in caind cite o inghititura de vin, cardiacii pot sa bea pina la 3 linguri pline pe zi.

Mod de folosire: -infuzie: Se opareste 1 lingurita (cu varf) de plante cu 1 litru de apa si se lasa sa stea putin. -vin pentru inima: Modul de fabricare si folosire se cauta la fragmentul respectiv din text! -ceai pentru dormit: Modul de amestecare si utilizare se cauta la fragmentul respectiv din text! -ceai de primavara (depurativ); Modul de amestecare si utilizare se cauta la fragmentul respectiv din text.

CIMBRUL(Thymus serpyllum)

        Descriere: Numit si buruiana-de-balsam, cimbrusor, cimbru-de-cimp, cimbru-salbatic, iarba-cucului, lamiita, sarpun, tamiita, timian, cimbru creste pe pasune insorite, pe povirnisuri si pe liziere inguste si prefera musuroiul mic de furnici de pe cimpii. Are nevoie de mult cladura si mult soare; de aceea ii plac suprafetele pietroase si pasunile alpine unde caldura pamintului radiaza in mod special. In arsita soarelui amezii, din pernitele florilor violete se revarsa un parfum foarte aromat care atrage insecte si albine. Au o mireasma cu totul aparte. Cimbrul a venit la noi in secolul al XI-lea din tarile mediteraneene, iar speciile cultivate si iarasi salbatice se gasesc in gradinile noastre mai cu seama cu cimbru-de-gradina (Thymus vulgaris), numit si cimbru, cimbrisor, cimbru-mirositor, iarba-cucului, lamiita. Aceasta, spre deosebire de cimbrul-de-cimp, ajunge pina la o inaltime de 50 de centimetri. Ambele au acelasi efect curativ. Cimbru este renumit inca din antichitate. Traditia spune: „Cimbru este mai ales repezit, infierbintat si aprins. Ele stimuleaza fluxul diuretic si ciclul lunar, accelereaza avorturile, iar la o nastere normala grabeste iesirea pruncului din trupul mamei. Bautura preparata din el curata partile interne ale organismului”.Stareta Hildegard von Bigen mentioneaza cimbru ca leac impotriva leprei, a paralizei si a bolilor de nervi. Cine bea dimineata in loc de cafea o ceasca de ceai de cimbru va resimti curind efectul sau binefacator: o prospetime a spiritului, o senzatie placuta in stomac, lipsa tusei de dimineata si o stare generala buna. Cimbrul, museteul si coada-soricelului culese in soare si aplicate ca perna uscata de plante, la care se bea simultan un ceai facut din aceste plante, ajuta la alinarea durerilor nevralgice faciale. Daca acestea sunt insotie de crispari ale fetei, se foloseste suplimentar o perna uscata de pedicuta. Un taran in virsta de 79 de ani suferea de 27 de ani de o grava nevralgie faciala. Fusese operat deja de citeva ori la fata. Isi atrasese boala cind venise intr-o zi acasa ud leoarca de la cimp si, fiind chemat in calitatea sa de primar la o sedinta urgenta, nu avuse timp sa-si schimbe hainele, plecind cu ele ude pe el. In ultimile luni ale bolii, gura i se retrasese cu dureri mari aproape pina la ureche. Comrpresele cu ireburi suedeze i-au adus la inceput o usoara ameliorare. Abia cind plantele enumerate mai sunt si culese in soare i s-au aplicat ca perna, s-a veazut fulgerator o schimbare in bine. A mai baut din acest fel de ceai si dupa ce i-a trecut nevralgia faciala. Cind copilul meu de vreo 4 ani, nu se putea reface dupa un tifos. Doi ani am tot incercat fara rezultat diferite metode. Dupa o singura baie de cimbru, cu durata de 20 de minute, la care fusesem sfatuita, a iesit un alt baiat din cada. Ca si cum s-ar fi apasat un buton, a cazut de pe el tot ce era bolnav asemenea unui palton si din acea zi a inceput sa infloreasca in mod vizibil. Cimbrul se culege in perioada infloririi, din iunie pina in august; cel mai bun este cel cules in soarele amiezii. Florile pot fi puse intr-o stica umpluta pina la git si lasate 10 zile la macerat in ulei sau se poate face un sirop. Uleiul de cimbru se foloseste contra paralizei, in apoplexie, scleroza in placi (multipla), atrofie musculara, reumatism si entorse. In cazul crampelor abdominale, stomacale si menstruale, ca si in spasmele organelor pelviene (genitale), este indicat cimbrul atit in uz intern cit si in uz extern. Se beau 2 cesti pe zi. Florile culese in soare amiezii si uscate se aplica extern sub forma de perne de planta in cazul crampelor. Inainte de culcare aceasta perna se incalzeste intr-o tigaie si se pune pe stomac sau bazin. Se recomanda pernele de planta si in umflaturi, contuzii si reumatism vechi. Asociat in parti egale cu patlagina-ingusta, cimbrul si-a dovedit eficacitatea in combaterea afectiunilor cailor respiratorii, a secretiilor abundente ale bronhiilor si a astumului bronsic, ba chiar a tusei convulsive. Intr-o ceasca cu apa fierbinte se introduc o felie de lamiie si 1 lingurita de amestec cimbru-patlagina. Repaus: 1 minut. Ceaiul trebuie baut foarte fierbinte si in inghitituri mici. Se prepara proaspat de 4-5 ori pe zi; daca ameninta pericolul unei pneumonii, acest ceai luat din ora-n ora in inghitituri mici nu-si va rata efectul. Din fericire, mai exista insa multe mame care n-au uitat cimbrul. De foarte multe ori nu se tine insa sema de faptul ca daca se da copiilor bautura direct din frigider se poate ajunge la o bronsita cronica, iar aceasta duce in anii urmatori la emfizem cu grea insuficienta respiratorie. Tinctura de cimbru (a se vedea „Modul de folosire”) serveste ca ferctie pentru fortificarea membrelor de la copii slab dezvoltati; dar si bonavii de scleroza in placi (multipla) ar trebui sa apeleze la aceasta frictionare. De cit chin ar putea fi curatate unele familii daca un copil bolnav ar fi tratat la timp cu cimbru, fie sub forma de ceai, fie de bai. Multi copii agitati sau nervosi au capatat un somn sanatos ptrintr-o baie de cimbru. Dar si oameni suferind de surescitare nervoasa si depresiuni se insanatosesc la scurt timp dupa ce fac asemenea bai. N-ar trebui trecut cu vederea faptul ca aceasta planta medicinala este un remediu indicat contra patimei betiei. Se toarna 1 litru de apa clocotita peste 1 pumn plin de cimbru, se acopera si se lasa 2 minute in repaus. Ceaiul se pune intr-un termos si se da alcoolicului la fiecare sfert de ceas cite o lingurita plina. Urmeaza greturi, varsaturi, purgatie si urinari puternice, valuri de sudoare, o mare pofta de mincare si senzatie de sete. In caz de recidive, care la inceput sunt inevitabile, iar mai tarziu tot mai rare, cura se repeta. Si in crizele de pilepsie se recomanda cimbrul. Ceaiul, 2 cesti pe zi, nu se bea in criza, ci pe tot parcursul anului sub forma de cura de 2-3 saptamini, cu intreruperi de cite 10 zile. Minunat si foarte puternic este siropul de cimbru. In raceli, el se administreaza inaintea meselor.

Mod de folosire: -infuzie: O lingurita (cu varf) de plante este oparita cu 1 litru de apa proaspat fiarta si se lasa sa stea putin. -adaos la baie: Pentru 1 baie completa – 200 grame de plante (a se vedea „Bai complete”)-tinctura de cimbru: Cu inflorescente culese in soarele amiezii se umple o sticla pina la git, fara a se indesa, se toarna rachiu de secara sau de fructe de 38-40% si se lasa sa stea 14 zile la soare.-ulei de cimbru: Cu inflorescente culese in soarele amiezii se umple o stica, fara a se indesa si se toarna deasupra ulei de masline presarate la rece, in asa fel incit uleiul sa stea peste flori intr-un strat gros de 2 degete. Se lasa 14 zile la soare sau in apropierea masinii de gatit. -perna de plante: Se umple o perna cu plante si se insaileaza. -sirop de cimbru: Florile si tulpinile culese in soare se umezesc cu miinile ude la introducerea intr-un borcan. Se pun in straturi cu zahar nerafinat si se apasa pentru a se indesa in borcan. Se lasa totul cca. 3 saptamini in loc insorit. La filtrare, florile si tulpinile imbibate cu zahar trebuie spalate doar cu putina apa, care se toarna apoi la sirop. Se pune siropul la foc mic sa se evapore fara a-l lasa sa fiarba. Siropul n-are voie sa devina nici prea subtie, nici prea gros, deci este lasat sa se raceasca o data sau de odoua ori, pentru a se face o proba.

CAȘUL-POPII,NALBA(Malva vulgaris- M. neglecta)

       Descriere: Casul-popii cu frunze mici (M. vulgaris) – numit si banuti, cas, colacel, covrigel, nalba-salbatica, nalba-rotunda, turtele – creste pe langa garduri, margini de drum, ziduri vechi si grohotisuri de panta, insa numai in imediata apropiere a unei regiuni populate. Daca este gasit vreodata departe de orice asezare omeneasca, este sigur ca acolo a fost odata o casa, o ferma sau o curte. Casul-popii cu frunze mari (Malva grandifolia – M. silvestris) este genreal cunoscut sub numele de nalba, eventual nalba-alba, nalba-de-camp, nalba-mica. Aceste plante, ca si alte varietati de la Malva, sunt raspindite prin gradinile de flori si zarzavat. Ele contin in frunze, flori si tulpini substante mucilaginoase si tanante. Casul-popii cu frunzele mici este o planta tiritoare, putin lemnoasa la baza rizomului. Ea are frunze cu lujer lung, zimtate rotund si flori mici, de la violet la roz pai. Fructul rotunjor arata ca o roata de cas, de aceea numele de „casul-popii”. Nu exista probabil decit putini copii crescuti la tara care n-au mincat aceste „rotite de cas” sau nu s-au jucat cu ele. Florile, frunzele si tulpinile se culeg din iunie pina in septembrie. Inrucat la uscat se pierd din substantele micilaginoase, planta ar trebui utilizata cit se poate de proaspata. Dar si planta uscata mai are suficiente puteri tamaduitoare. Nalba se dovedeste benefica mai ales sub fomra de ceai in inflamatiile mucoaselor din interiorul organismului, in gasitrite, in inflamatiile mucoaselor vezicale (ale vezicii urinare), gastro-intestinale si alte cavitatii bucale, ca si in ulcerele gastrice (stomacale) si intestinale. In acest scop se poate prepara o supa de frunze amestecate cu orz. Intii se lasa orzul sa fiarba, iar cind s-a racit, se adauga frunzele de nalba. Nalba este indicata si in caz de secretie pulmonara abundenta, bronsita, tuse si raguseala puternica (deci in laringita), amigdalita si gura uscata. Ca sa nu se distruga substantele mucilaginoase, planta se lasa peste noapte in apa rece, pentru a se forma asa-numitul extract rece. Ratia pentru o zi este de 2-3 cesti caldute, baute in inghitituri mici. Chiar si in cazul unui emfizem pulmonar rebel, considerat adesea incurabil, care provoaca grele insuficiente respiratorii, nalba are un efect lecuitor. Se beau minim 3 cesti pe zi, dupa cum am mentionat mai sus, iar frunzele si florile, zdrobite, strecurate si bine inalzite, se pun peste noapte sub forma de comprese in zona bronhiilor si pe piept. Excelente se dovedesc baile de ochi si compresele la ochi facute cu ceai de nalba caldut, pentru cazurile rare cind apare o secare a secretiei lacrimale, care creeaza bolnavului o oarecare indispozitie si snzatia de neajutorare. Spalaturile cu nalba calduta sunt benefice in alergiile tenului, care provoaca mincarimi si usturimi faciale. Nalba este folosita, extern, pentru rani, abecese, picioare sau miini umflate provenite de pe urma unor fracturi sau a unor flebite. In aceste cazuri se prescriu bai de picioare sau de miini (a se vedea „Moduri de folosire”).Aceste bai au dat in practica rezultatele cel mai bune. Ele sunt foarte indicate tocmai dupa o fractura la picior, cind aceasta este tot mereu suprasolicitat si se umfla. „In vecinatatea noastra locuia o femeie care-si rupsese cu niste ani in urma glezna. Avea permanent probleme cu piciorul si intr-o zi a trebuit sa se interneze iarasi in spital. Am intalnit-o dupa ce a fost ecternata, schiopatind tare, iar piciorul era umflat pana peste genunchi. Desi mergea cu baston, inainta intr-un ritm de melc. Am luat impreuna nalbe proaspete. A doua zi si-a inceput baile. Nu exagerez cind povestesc ca dupa o saptamina n-a mai avut nevoie de baston si piciorul arata din nou normal. La fel a fost si cu o alta femeie care-si fracturase incheietura miini drepte si aceasta o jena tot mereu. Ce gospodina si mama isi poate meneja mina drepata? In fiecare noapte, mina ii zvacnea si mult timp i s-a umflat zilnic. Intilnind-o, am sfatuit-o sa faca bai cu nalba. Si acest caz s-a amerliorat grabnic.”Un picior umflat cu ulcer varicos nu trebuie neglijat, nici chiar la batrinete. Si aici ajuta baile de nalba combinata cu frunze proaspete de patilagina. Acestea din urma se spala bine si se aplica umede pe rana deschisa. Rana se inchide peste noapte si nu se mai deschide, chiar daca era veche de 10-15 ani sau si mai mult. Daca va chinuiti cumva cu o astfel de rana deschisa, uramti sfetul in legatura cu frunzele proaspete de patlagina. Veti fi surprinsi cit de repede se va inchide leziunea. Si nu veti mai gindi, citind aceste rinduri: „Aici chiar exagerati rau de tot!” Cele spuse, se bazeaza pe experienta dobandita in timp. Iata o istorioara care, desi para miraculoasa corespunde totusi realitatii: „Este realmente uimitor ce performante poate avea aceasta micuta planta medicinala care se tiraste pe pamint. Sedeam intr-o zi in Linz, singura la o masa a cazinoului teatrului, pentru a minca de prinz. O doamna s-a asezat la masa mea si, intrind in vorba, am aflat ca-si face griji in legatura cu sotul ei care trebuie sa se interneze periodic la spital, iar de curind si-a pierdut si vocea. Medicii tot evitau sa raspunda la intrebarile ei si ii era teama sa nu fie vorba despre un cancer laringian. „Nu fiti descurajata” i-am spus. „Incercati cu plante medicinale. Doar exista minunata nalba care ajuta la laringite.Se face cu ea gargara de mai multe ori pe zi, iar resturile plantelor din care s-a preparat ceaiul – amestecate cu faina de orz – se aplica peste noaptea sub forma de comprese calde de terci.” Aceasta s-a intimplat intr-o joi. La masa ne-am inprietenit si am facut schimb de adrese. Saptamina urmatoare, miercuri, respectiva doamna mi-a telefonat: „Un inger pazitor v-a scos in calea mea si m-a trimis la masa dumneavoastra. Sotul meu este mai bine. Am facut exact asa cum ati spus. Fiica noastra este medic la Viena. I-am comunicat intentia mea de a-l scoate pe tatal ei din spital, ca sa incerc sa-l tratez cu plantye medicinale. <> mi-a spus. Apoi am vorbit cu doctorul nostru care a zis si el ca n-are in principiu nimic impotriva plantelor medicinale. Deci mi-am luat sotul acasa; el facea gargara, iar eu ii puneam comprese calde la git. De citeva zile si-a recapatat chiar si glasul.” Dupa o saptamina a veni un al doilea telefon: „Sotul meu e bine si spera sa-si poata relua curind orele si sa-si tina cursurile. As vrea doar sa va mai comunic ce a zis medicul primar care-l consulta pe barbatul meu, cind i-am povestit totul: <>.”Buna noastra nalba nu este deci eficae doar in laringite, ci si in cancer laringian. In astfel de cazuri se prepara un extract rece, lasind peste noapte cantitatea de plante necesara dozei pe o zi sa stea la macerat in 2 1 litri de apa (1 lingurita cu varf de plante de 1 litru de apa). Dimineata, maceratul se incalzeste usor si se tine intr-un termos clatit in prealabil cu apa fierbinte. Se beau 4 cesti pe parcursul zilei, incetul cu incetul, iar cu restul se face gargara. In cazul unei uscaciuni a gurii, gitlejului si nasului, care stirneste deseori o puternica nevozitate a bolnavului, se face tot gragara si se clateste gura de mai multe ori pe zi cu ceai de nalba. Si contra uscaciunii ochilor se folosesc cu succes bai si comprese cu acleasi ceai. Nalba, care creste mai ales pe linga gospodariile taranesti, este alungata tot mai mult in zilele noastre din aceste locuri. In stradania de a indeparta umezeala si murdaria si de a da casei un aspect placut si in exterior, se toarna deseori o fisie de beton in jurul casei sau un pavaj pentru scurgerea apei de ploaie. Atunci i se ia insa nalbei locul ei mostenit de generatii. Asa dispare tot mai mult acest mare ajutor al omenirii, pentru care n-avem cuvinte destule sa-i multumim Domnului!”.

Mod de folosire: -prepararea ceaiului: Numai ca extract rece! Se pune 1 lingurita (cu varf) de plante la 1 litru de apa, se lasa sa stea peste noapte la macerat, dimineata se incalzeste usor.-bai de picioare si miini: 2 miini pline de nalba se lasa peste noapte in apa rece, intr-un recipient de 5 litri. A doua zi se incalzeste totul atit cat suporta miinile si picioarele. Durata baii – 20 minute. Apa, reincalzita, poate fi folosita inca de 2 ori.-comrepse: Resurile de plante de dupa prepararea ceaiului se incalzesc usor in putina apa si se face un terci, amestecindu-le cu faina de orz; terciul se intinde pe o bucata de pinza si se aplica local, cit e cald. 

BRUSTURELE(Petasites officinalis)

       Descriere: Brusturele creste pe malui de riuri si piraie, in santuri si liziere. Se mai numeste si broscalan, brustur, buedea-ciumei, captalan, clococean, gula-de-balta, lipan, podval-mare, smintinica. Este sensibil mai mare decit podbalul galben, din a carui familie face parte. Frunzele sale devin mari cit palaria, sunt usor dintate si acoperita cu un puf gri de partea inferioara. Florile, in nuante de la alb murdar pina la un roz pal, au forma unor cosulete si sunt dispuse des pe portiunea superioara a tulpinii. Radacinile care au o actiune antitermica si au fost foarte cautate in timpul epidemiilor de ciuma, se culeg inca inainte de inflorire. Ceaiul sudorific se administreaza in caz de febra, insuficienta respiratorie, atrita (guta), si epilepsie. Se beau zilnic, incetul cu incetul, 1-2 cesti. Frunzele mari si proaspete se aplica sub forma de comprese, nu doar la entorse, luxatii, si picioare ranite de prea mult umblat, ci si in orice fel de arsura, in leziuni ulceroase canceroase si in plagi usturatoare.

Mod de folosire: -prepararea ceaiului: 1 lingurita rasa de radacini de brusture se pune peste noapte la macerat in 1 litru de apa, se incalzeste dimineata si se strecoara. -comprese: Frunzele proaspete sunt spalate, zdrobite si aplicate sub forma de compresa. Aceasta opreatie se repeta zilnic de mai multe ori.