Dumbravnic

Denumire stiintifica :

Melittis melissophyllum.

Denumire populara dumbravnic:

avrameasca, bribonic, dobrisor, dobromnic, dubrajnic, harmaneasca, iarba

Proprietati terapeutice dumbravnic:

-  are efect antiseptic putandu-se folosi cu succes in distrugerea colibacililor

- dumbravnicul are caracter diuretic. la diferite răni pe care le vindecă foarte repede.

Afectiuni care se trateaza cu dumbravnic:

boli tratate cu dumbravnic: amigdalită (gargară), cefalee, colici intestinale, dureri abdominale sau de stomac, flebite (extern), hernie (cataplasme), infecţii urinare, insomnii, nevroză, palpitaţii, paralizii (atat intern cat şi extern), pareze periferice, plăgi greu vindecabile, ulceraţii ale gambei.

Mod de preparare dumbravnic:

- la 250 ml de apă fierbinte se vor pune 2 linguriţe de dumbravnic. Se lasa acoperit timp de 10 minute si apoi se strecoară. Se pot bea cate 2 ceaiuri pe zi.

- pentru uzul extern se vor folosi la 500 ml apă 4 linguri de dumbravnic  Se fierb 10 minute si se strecoară. SAstfel de poate folosi pentru pansamente si frectii in caz de paralizii sau pareze

- tinctură din 20 g de dumbravnic se vor pune in 250 de ml de alcool alimentar de 70 de grade, se depoziteaza in sticle si se tin etans la temperatura camerei timp de 15 zile dupa care se strecoară. Se pot folosi apoi cate 10 picături pană la o linguriţă diluate in apa, de trei ori pe zi.

Dumbravnicul in traditia populara

Primăvara frunzele  de dumbravnic macerate in vin alb constituia băutura populară in unele sate din Transilvania. Peste tot se punea in lăzi cu haine pentru miros şi contra moliilor.

Ceaiul din dumbrovnic, in amestec cu iarba frigurilor (Centaurium umbellatum), se folosea, in Munţii Apuseni, contra durerilor de stomac.

in unele părţi, dumbravnicul se fierbea şi se aplica bolnavilor de mătrice. Cu decoct se spălau şi se făceau comprese contra durerilor de cap şi la umflăturile de la grumaz.

Din frunzele uscate de dumbravnic se făceau ţigări, pe care le fumau bolnavii de cel perita. Ceaiul din tulpinile florifere, cu trandafir alb, se lua pentru inăduşeală.

Planta pisată se punea in rachiu, se lăsa să se macereze şi apoi se lua de 3 ori pe zi, cate un păhăruţ, pentru ivătămătură; sau se luau in vin, cu puţin piper.

in munţii Apuseni se credea că miroase doar pană cantă cucul, apoi